Sculptor, pictor și regizor. Fondator al „Conceptului de modelare neurofiziologică”.

Prin opera mea, nu urmez tendințele, ci creez sisteme afective între corp, culoare și algoritm, pentru a genera experiențe neașteptate și fără precedent. Sau, așa cum îmi place să spun, creez o continuitate între corp, afect și sistem.
Pentru mine, experiența vizuală și emoțională este primordială. Și, pentru aceasta, opera de artă trebuie trăită, mai degrabă decât înțeleasă imediat.
Dincolo de suprafață, caut să explorez relația dintre minte, materie și tehnologie ca un sistem viu, mai degrabă decât ca instrumente separate, așa cum sunt de obicei percepute.
Și am formulat această abordare într-un cadru conceptual numit cortextualism, un sistem viu care redefinește sculptura contemporană. O privesc ca pe o practică transdisciplinară în care: conștiința nu mai produce formă; ea devine formă. Materia nu mai susține gândirea; ea este gândirea. Tehnologia nu mai este un instrument; ea pulsează ca un al doilea creier. Sculptura devine astfel un sistem autoreflexiv: creierul modelează forma, iar forma modelează creierul, o buclă infinită de cogenerare cognitivă.
Practica mea transformă sculptura din formă în sistem, din reprezentare în proces. Creez structuri în care corpul, emoția și algoritmul devin un singur flux, iar opera nu mai este ceva ce trebuie privit, ci ceva ce se întâmplă în timp real. Cortextualismul este o mutație: conștiința devine materială, materia devine gând vizibil, iar tehnologia încetează să mai fie un instrument și devine o extensie a minții. Aici, sculptura este un sistem autoreflexiv în care creierul modelează forma, iar forma modelează creierul. Nu este artă interactivă, ci mai degrabă co-generatorul realității cognitive.
Sunt Bogdan Lascăr, sculptor contemporan și doctor în arte vizuale, iar în arta mea explorez intersecția dintre sculptură, cogniție și tehnologie ca practică vie. Sunt fondatorul Cortextualismului, un cadru teoretic și artistic în care redefinesc sculptura ca proces neurotehnologic și ecosistem cognitiv.
Am avut privilegiul de a expune în multe locuri din întreaga lume, dar unul dintre momentele care m-au marcat a fost expoziția de la Armani Space din Burj Khalifa, în Dubai. A fost o confirmare a faptului că ceea ce creez depășește limitele mele, ajungând la oameni și la emoțiile lor. Am primit, de asemenea, recunoaștere, precum Medalia de Aur UNESCO, acordată la Atena, Grecia, de către Clubul UNESCO al Departamentului Pireu și Insulelor, dar, dincolo de orice premiu, ceea ce mă motivează rămâne același lucru: nevoia de a înțelege și de a exprima ce înseamnă să fii om. Pentru mine, arta este un proces, o transformare continuă, un dialog între cine suntem și cine am putea deveni, și mă bucur că sunteți aici pentru a împărtăși această aventură împreună!
Sculptor, pictor și regizor. Fondator al „Conceptului de modelare neurofiziologică”.

Prin opera mea, nu urmez tendințele, ci creez sisteme afective între corp, culoare și algoritm, pentru a genera experiențe neașteptate și fără precedent. Sau, așa cum îmi place să spun, creez o continuitate între corp, afect și sistem.
Pentru mine, experiența vizuală și emoțională este primordială. Și, pentru aceasta, opera de artă trebuie trăită, mai degrabă decât înțeleasă imediat.
Dincolo de suprafață, caut să explorez relația dintre minte, materie și tehnologie ca un sistem viu, mai degrabă decât ca instrumente separate, așa cum sunt de obicei percepute.
Și am formulat această abordare într-un cadru conceptual numit cortextualism, un sistem viu care redefinește sculptura contemporană. O privesc ca pe o practică transdisciplinară în care: conștiința nu mai produce formă; ea devine formă. Materia nu mai susține gândirea; ea este gândirea. Tehnologia nu mai este un instrument; ea pulsează ca un al doilea creier. Sculptura devine astfel un sistem autoreflexiv: creierul modelează forma, iar forma modelează creierul, o buclă infinită de cogenerare cognitivă.
Practica mea transformă sculptura din formă în sistem, din reprezentare în proces. Creez structuri în care corpul, emoția și algoritmul devin un singur flux, iar opera nu mai este ceva ce trebuie privit, ci ceva ce se întâmplă în timp real. Cortextualismul este o mutație: conștiința devine materială, materia devine gând vizibil, iar tehnologia încetează să mai fie un instrument și devine o extensie a minții. Aici, sculptura este un sistem autoreflexiv în care creierul modelează forma, iar forma modelează creierul. Nu este artă interactivă, ci mai degrabă co-generatorul realității cognitive.
Sunt Bogdan Lascăr, sculptor contemporan și doctor în arte vizuale, iar în arta mea explorez intersecția dintre sculptură, cogniție și tehnologie ca practică vie. Sunt fondatorul Cortextualismului, un cadru teoretic și artistic în care redefinesc sculptura ca proces neurotehnologic și ecosistem cognitiv.
Am avut privilegiul de a expune în multe locuri din întreaga lume, dar unul dintre momentele care m-au marcat a fost expoziția de la Armani Space din Burj Khalifa, în Dubai. A fost o confirmare a faptului că ceea ce creez depășește limitele mele, ajungând la oameni și la emoțiile lor. Am primit, de asemenea, recunoaștere, precum Medalia de Aur UNESCO, acordată la Atena, Grecia, de către Clubul UNESCO al Departamentului Pireu și Insulelor, dar, dincolo de orice premiu, ceea ce mă motivează rămâne același lucru: nevoia de a înțelege și de a exprima ce înseamnă să fii om. Pentru mine, arta este un proces, o transformare continuă, un dialog între cine suntem și cine am putea deveni, și mă bucur că sunteți aici pentru a împărtăși această aventură împreună!